20081225

Astazi e ziua de Craciun. La Multi Ani, popor, bucura'te si veseleste'te!
Din pacate, nici aseara nu a nins. Chiar imi facusem sperante; visam ca macar in noaptea de Ajun sa ninga, sa fie frumos, sa avem parte de putin alb din Cer, si sa ne umple inimile cu ceea ce nu putem sa ni le umplem singuri.
N'a fost sa fie.. Eh, am zis, nu'i nimic, important e ca a venit Craciunul si anul asta, ca l'am prins si noi, ca suntem pe picioare, bine, sanatosi, fara motive adevarate de a ne plange de viata. Era frig afara, dar asa se presupune ca e iarna, nu? Daca n'ar fi asa, cum ar mai fi vara?
Odata ce am lamuit toate astea, am inceput sa ma gandesc la Mos Craciun (!), la cat de greu ii e lui sa faca fata unei asemenea cereri de cadouri, si la ce parsivi sunt oamenii de nu sunt in stare sa se bucure de eveniment in sine, nu sunt in stare sa isi daruiasca dragoste si paqce neconditionat; majoritatea are nevoie de un cadou ca sa poata schita un zambet pe care oricum il sterg mult prea repede de pe buze. Ba mai mult, unii se mai si cearta..
Bai oameni, asta e ocazia sa aratam ca putem fi iubitori si iertatori si ne putem controla pornirile barbare, ca suntem mai mult decat niste animale, cu atat mai mult cu cat nici macar alea nu se cearta fara motiv!!
Nu'i nimic, prieteni, exista si unii oameni cu adevarat buni, superiori intelectual si spiritual, care de Craciun stiu sa daruiasca dragoste, pace si caldura celor din jur, care se sacrifica intr'un fel pentru binele celorlalti, care isi ofera timpul unui scop nobil.
Am mai stat putin si mi'am dat seama ca acesti oameni la care ma gandeam nu au nevoie de o ocazie precum Craciunul ca sa daruiasca. Prin firea lor, acestia profita de orice ocazie, de orice zi.. Ce vorbesc!! De fiecare moment pentru a radia si a imparti fericire.
Ideea de adineauri nu era total demontata; oameni buni exista, dar Craciunul.. Rostul lui.. Tot ce e mai frumos si in ce credeam..
Poate toata treaba asta ma depaseste. Inainte sa ma culc, in asteptarea unui miracol care sa aduca pace si armonie pe Pamant, mi'am pus la avatar poza cu marea dragoste dintre un caine si un raton, macar asa sa inspir poporul sa se iubeasca indiferent de religie, rasa sau interese.

Azi dimineata am avut un soc. Ma rugasem cu cateva ore in urma pentru liniste; am iesit un pic pe'afara, ca tot era soare si frumos, cu inima calda si bocanitoare, hotarat sa opresc lumea pe strada si sa le zambesc, sa le urez Craciun Fericit, La Multi Ani si sa ii imbratisez, poate sa facem si cateva poze.. Cand colo, hopa surpriza! Mi se indeplinise dorinta! Era o liniste pe strazi, bai frate, de n'am vazut [sau auzit] cred niciodata! Necazul era ca nu gaseai pe nimeni, nicaieri. Nu era urma de om. Nici o masina. Nici o antropofonie. Nu ras, nu zgomot, nu injuraturi, nu pasi, nu manele.. nimic!
Aveam senzatia ciudata ca sunt in vreun thriller din ala care iti trimite fiori pe sira spinarii, in care dispare toata specia umana, mai putin vreo 2-3 exemplare plasate strategic la cateva mii de kilometrii unul de celalalt. Ziceai ca a venit bomba biologica peste noi. Am dat peste un caine vagabont, care parea derutat si el; am mai vazut o pisica neagra si pufoasa care se juca singura, topaind fara sa bage altceva in seama [de parca ar fi avut ce sa bage in seama..], cateva pasari pierdute..
Oamenii stateau ascunsi in casele lor, probabil infulecau bunatatile atat de asteptate. Pe seara sunt sigur ca nu va mai fi asa. O sa zburde salvarile prin oras, pentru ca tampitii baga in ei si umfla matzu' pana stau sa crape. Vai, abia astept! O sa fie un show teribil! O sa fie valsul salvarilor, sirenele vor canta pe tz'shpe voci; sa vezi si in spitale ce o sa fie.. Uai duamne, asa da sarbatori!

Asa ca La Multi Ani, popor! Umfla'te si bea, ca d'aia avem Craciun, d'aia ai muncit un an intreg si ai suferit bartai postul si ai tot poftit! Baga'n tine, lume, ca asta e fericirea ai' mai mare! Hai Noroc, si iubiti'va!

20081122

Iar pe drum(uri). Gara Ploiesti Sud:

Ma duc sa imi iau bilet la un ghiseu unde erau doua cucoane care discutau aprins pe un subiect pesemne foarte important. La celelalte case nu era nimeni. Cum bag nasul in dreptul deschizaturii din geam, ca unul care a uitat iar ca exista microfoane si ca se poate vorbi fara a sta chircit, doamna ma trimite la casa cealalta, si imi face semn spre stanga ei. Ma duc, umil; intre timp, la casa unde fusesem trimis apare o tanti cu mutra deranjata, de parca ar fi fost trezita din somn sau scoasa din cine stie ce activitate importanta. Ii zic unde vreau sa ajung, ii dau chestiile ca sa primesc reducere, ii bag si banii prin deschizatura, socotiti special ca sa nu imi dea rest marunt, sa imi dea cat de cat intreg.. Si astept sa isi faca treaba. Butoneste acolo ce trebuie, lalala, toate cele si ia banii.
Si aici incepe circul. Da drumul brusc la bani, de parca ar fi ars'o, beleste niste ochi cat niste mingii de handbal si ridica la mine o privire care, sincer, mi'a trimis fiori reci pe sira spinarii. Asta a durat doar cateva clipe; si'a revenit si a facut o fata de poker, apoi a deschis agale gura si, enervant de calm:
- Sunteti primul client.
Ma uit la ea, ea la mine.. Nu pricep prea bine ce vrea sa spuna, asa ca ma gandesc ca am auzit gresit.
- Poftim?
- Sunteti primul client.
Mda, auzisem bine, dar asta nu ma scoate din belea.. Nu stiam ce vrea, asa ca dau aflu mai multe:
- Asaaaa..
Deja enervata de nedumerirea mea si de fata de bivol pe care probabil ca o faceam, adauga putina viata si se pitigaie cu gratie:
- Pai, sunteti primul client din seara asta! [ranjet tamp]
Da'o ma'n colo de treaba, si toti ailalti din gara, toti de pe peron ce erau? Nu erau tot clienti?
Deodata, printr'o lumina venita nesperat din Ceruri, ma prind:
- Am castigat ceva, nu? Asta era.. Ce'am castigat?
Si, inevitabil, ranjesc la perspectiva cadoului neasteptat, pe care il vad deja sub forma unei valize maricele de bani sau a unei masini cu o valijoara cu bani sau altor combinatii tentante.
Asta din fata mea turbeaza. Da din cap, i s'a desfacut parul, buzele incep sa i se zbata si sa ii dezvaluie dantura, ca si cand ar vrea sa muste din mine; din fericire, nu scuipa, nici nu face spume - m'as fi speriat de'a binelea si as fi zbughit'o cu siguranta. In schimb, apuca o cutie de carton plina cu monede si mi'o flutura prin fata nasului, dincolo de geamul salvator. Isi recapata incet-incet glasul si o fizionomie cat de cat umana si, in sfarsit (Doamne!), ma lumineaza, cu vocea aproape stinsa:
- Sunteti primul client si nu am decat monedele astea ca sa va dau restul..
Uit brusc si de premiu, si de bani si de masina si de tot si rad cu pofta.
- Pai doamna, pentru atata lucru.. (mai trag o portie de zambete nestapanite) - Nu puteti schimba la vreo colega de'a dumneavoastra?
Se holbeaza la mine de parca eu as fi fost idiotul dintre noi doi. O obosisem. O exasperasem. Nimic din ceea ce facusem sau spusesem nu dovedea, pentru ea, ca as fi avut vreun dram de minte. Cu ultimele puteri:
- Duceti'va repejor si schimbati dumneavoastra vis-a-vis.
Iau hartia mare si ma duc.. Ma intorc imediat, deoarece la casele de vis-a-vis nu era nimeni. Ea, binevoitoare de data asta, se ridica de pe scaun si intinde mana ca sa imi arate unde este locul magic care ne'ar fi incheiat amandurora chinul. Ma uit in directia aratata; fusesem deja acolo; ma uit iar bine, bine de tot.. Mi se pare ca traiesc vreun fel de vis urat.
- Doamna, nu e nimeni acolo..
Ea da din umeri si ramane in picioare, nemiscata. Am zis ca turbez eu.
Pana la urma ma vad nevoit sa ma duc afara, la un chiosc de prostii. Tiganul care vindea, foarte amabil, imi spune ca nu prea are in ce sa imi schimbe, dar cauta si gaseste pana la urma. Ma intorc la super-casierita mea. Tot erau hartii prea mari. Asa ca isi ia inima in dinti si zbiara cat o tin plamanii la colega din stanga sa ii schimbe, ii intinde o hartie peste semi-peretele despartitor, primeste schimbul si imi da pana la urma restul.
Am plecat ca din pusca, fericit ca am scapat de zona crepusculara si de malefica'i dominatrix. Nu stiam nici macar daca sa injur sau sa ma simt norocos ca am iesit "atat de ieftin". Ma grabesc spre linia la care trebuie sa vina trenul; trebuie sa trec prin pasaj; dau sa cobor dar, dupa cateva trepte, sunt gata sa alunec pe ceva. Ma uit in ce am calcat si vad o balta maaare de sange.. Peste tot pe scari erau presarate picaturi de sange care mergeau usurel de la o balta la alta din acelasi lichid, de puteai sa urmaresti parcursul ranitului, stationarile si durata lor in functie de stropi sau de cantitatea de zeama scursa. Am crezut ca nu e adevarat..

Visul urat nu s'a sfarsit.

20081029

Eram la statia de metrou Victoriei. Tocmai coborasem si ma indreptam spre linia cu Grozavesti, ca sa ma intorc la camin. Din spate vine vartos o tiganca intre doua varste cu un carucior cu rotile. Gol. Parea destul de nervoasa si tot bombanea: "unde e, dom'le, unde s'o fi putut duce?!".

In dreapta, pe scari, sedea linistit un cersetor. Parea cam descumpanit, sau usor obosit (cum altfel, la ora 7 si ceva dimineata). Tiganca, parand sa il cunoasca, il intreaba: "L'ai vazut pe omu' fara picioare? Pe unde s'a dus?". Eu raman putin mirat de expresie, desi, avand in vedere caruciorul, situatia era plauzibila. Cersetorul da din umeri, ingana un fel de Nu Stiu si tiganca pleaca mai departe, si mai suparata.

Cobor usurel-usurel pe scari la linia spre Grozavesti. Ajuns jos, aud iar urlete de sus: “Daaaaaaaaaan!!”. Sub scari, dar de asa maniera ca nu il puteai vedea de sus, statea un sarman fara picioare. Trupul i se termina subit sub bazin, si in loc de picioare avea.. nici nu stiu cum sa spun. Avea un fel de suport ca o barcuta pe care se misca: se inclina in stanga si smucea de partea dreapta a corpului in fata, apoi se lasa in dreapta si punea partea stanga.. asa inainta. Ca si cand ai incerca sa muti o mobila prea grea sau un frigider singur, si il inclini alternativ.

In fine, ma indepartez de la subiect. Dan, de jos, raspunde cu o voce atat de ragusita, de dogita, ca abia il auzi: “Sunt aiiiiiici!!”. Tiganca nu pare sa il fi auzit, il striga in continuare. Dan incearca sa urle, dar iese doar un raget dureros, aiiiiiiiiiiiiiiiiiiici.. e in sfarsit auzit. Tiganca se apleaca peste balustrada, gata sa cada, se uita in jos, dar nu il vede.. intuieste totusi ca e jos (de altfel nici nu avea de unde sa se auda vocea) si il ia la rost:

- Pai mai Dane mai.. Ce cauti acolo?? Aia e linia de unde ai coborat! Tu nu mai iti aduci aminte? Ai urcat pe scarile rulante.. Dupa aia ce ai facut, ai coborat pe scarile celelalte??

- Daaaaaaaaaaaaa..

- Pai si nu ti'ai dat seama ca ai ajuns tot la linia de unde ai plecat? Trebuia sa mergi sus, sa iei celalalt metrou.. Of, mai Dane..

Coboara sa il ia. Lasase carutul undeva sus, vine doar ea sa il culeaga; intre timp Dan o ia taras spre scarile rulante. Cand ajunge tiganca jos, prin puhoiul de lume care urca, Dan tocmai o luase in sus pe scarile rulante.





Mereu cand cineva e sus, celalalt e jos. Si daca incearca sa se gaseasca, intotdeauna celalalt va fi in miscare, indepartandu'se..

20080922

Zilele Bucurestiului

Sambata seara.. hotarasem sa mergem la teatru. Un monolog de'al lui Malaele, la teatrul de comedie. Ajungem cam cu 10 minute inainte, fericiti [initial] ca am ajuns la timp si ca vom vedea un spectacol fain. Cand dam de intrare, ni se taie tot entuziasmul. Era o bartai coada, toti se inghesuiau la usa.. si, de parca nu ar fi fost destul, am observat ca exista persoane destule care au.. bilete. Desi noi stiam ca intrarea e libera. Mai stam nitel, incercam sa intrebam ce se intampla, nimeni nu stie nimic.. si se urla dupa cei care mai au invitatii. Trebuie sa intre ei, au prioritate cica; dar se pare ca sala e deja plina si ca se sta si in picioare..
In fine; ne saturam de asteptat si plecam. Ne mai plimbam putin prin centrul istoric, apucam sa vedem o bucatica de concert in aer liber, concert al unei trupe interesante, de muzica romaneasca din perioada '20-'30 [am apreciat eu], cu influente orientale usor exacerbate, dar nu chiar la modul neplacut. Am facut cateva poze, am ascultat si ne'am carat. "Se pare ca ar fi concert Ovidiu Lipan Tandarica in Piata Constitutiei", asa ca am luat'o la papuc.
Pe Bulevardul Unirii, o gramada de lume, o gramada de tarabe cu nimicuri, cu kurtos kolacs si alte rontaieli. Unii au vrut sa isi ia colaci, asa ca ne'am asezat pe banca sa asteptam cat timp ei stau la coada. Am avut din nou ocazia sa observ fauna locala.
La capitolul asta, exista >= 3 categorii de popor. O sa iau ca exemplu masculul; femeia e mai mereu asortata ca imbracaminte cu el; la fel si comportamentul.
1.tipul cu tricou mulat si imprimeuri glam, jacheta de piele, blugi, sosete albe, pantofi negri; de cele mai multe ori, are burtoaca si e ras in cap;
2.tipul cu pullover, jacheta din denim, blugi de aceeasi culoare, adidasi albi nespalati; se scotoceste prin buzunarele mari si rupte ale gecii de piele dupa resturi de seminte pe care le mananca cu pofta si stil;
3.tipul in bluza de trening, cu pantaloni de trening, adidasi, sapca si alte accesorii; toate sunt mai mult sau mai putin "de firma".
Dupa o vreme, ne'am saturat de asteptat si, cum se auzea deja ca ar fi inceput concertul, am vorbit cu cei infometati sa ne intalnim la concert dupa ce termina si ei si noi am plecat.


Concertul lui Tandarica: fantastic. Omul chiar stie sa comunice cu publicul, m'am convins iar de asta. Si stie sa bata. Am facut cateva poze de mai departe si m'am strecurat un pic pana in fata scenei. Am tras si acolo cateva cadre; Tandarica a vazut ca il pozam, mi'a facut semn cu degetul o clipa; l'am prins, i'am facut si eu semn ca a iesit bine si a inceput sa rada.. a dat din mana si a cantat in continuare. A fost interesant.


Duminica. Am zis ca de data asta o facem ca la carte. Ca sa nu mai avem surprize.
Am dat o tura la Muzeul Satului [iar]; mi'am cumparat un fain album pe care o sa il adaug la colectia nou inceputa de albume faine; am revazut [iar] casutele faine, am vazut si un nene care canta foarte frumos la fluier si mai si explica pe deasupra caracteristicile melodiilor din fiecare zona, demonstrand ad-hoc ce voia sa spuna. Erau tot felul de tarabe cu dulciuri, cu chestioare populare [si, ca sa vezi, foarte multi dintre vanzatori erau maghiari..], era si un nene care venise cu multe haine de blana, printre care am gasit si un fel de palton din vulpe alba.. vai, numai bun pentru pimpin'.
Am intrat [iar] si in bordei, sub pamant.. era bezna si am incercat sa fac putina lumina cu telefonul; am reusit sa nu lovesc chestiile de pe jos, masuta si strachinile amenajate, dar am dat cu capul de o grinda pusa in mijlocul casei de nu am mai stiut de mine. Am facut cucuiu' mare si am iesit, ca sa nu mai fac si alte pozne.
Dupa ce am terminat vizita, ne'am dus spre teatrul Bvlandra, unde stiam ca urmeaza o piesa cu intrarea libera. La intrare, coada mare. De data asta am stat, aveam pozitii bunicele, am zis sa vedem ce se intampla. La un moment dat, s'au deschis usile. Toata lumea a navalit inauntru; si daca incercai sa iesi, tot nu puteai, curentul de oameni te ducea.. a fost mai rau decat la meci sau decat la orice concert la care am fost.
Atentie, eram la teatru.
Odata inauntru, a inceput cursa spre sala de spectacol. Cate usi, atatea cozi si ingramadeli. Am reusit sa intru in sala; era pe jumatate plina, si cautam cu disperare 6 locuri cat de cat compacte. M'am dus frumusel in randul 1 si am gasit acolo. Ne'am asezat.
Dupa o vreme, a inceput scandalul. Era cam 18:45; in 15 minute trebuia sa inceapa reprezentatia. Veneau cei cu invitatii si gaseau scaunele ce le erau rezervate ocupate de o turma galagioasa si suparata ca i se cerea sa se ridice.
Aici, atitudinile au fost impartite. Unii s'au ridicat pur si simplu, cedand locul celor cu invitatii. Cei mai multi, totusi, au inceput sa faca galagie. Spectacolul a fost anuntat cu intrarea libera. Lumea a venit si cu o ora mai devreme si a asteptat la usi, apoi a luptat la propriu pentru un loc in sala. La sfarsit vin cei cu invitatii (date nu se stie cand si de cine) cu pretentia sa se aseze pe locurile lor. Scandal mare.
Atentie, eram la teatru!
Pe de alta parte.. cei cu invitatii au venit exact inainte de inceperea piesei, gandindu'se ca orice om ca se vor aseza pe locurile scrise pe invitatii. Ghinion, personalul teatrului nu s'a asigurat sa anunte ca anumite locuri, sau anumite randuri erau rezervate. Scandal si mai mare.
Si atentie, nu eram pe stadion, eram intr'o sala de teatru..

Nu intru in alte amanunte. A venit cineva sa ne ridice si pe noi. Persoane imbracate fain, cu pretentii de oameni civilizati, care s'au purtat ca niste lepre. "Daca stiau ca e spectacol gratuit, nici nu mai veneau". Mai bine i'ar fi anuntat cineva..
S'au incercat diverse variante de rezolvare a problemei.
A venit Malaele pe scena si ne'a spus, foarte linistit, ca piesa nu poate incepe in conditiile acelea; sa rezolvam cumva.
A venit personalul teatrului; le'am aratat propria pagina de internet, cu anunturile facute si au plecat cu coada intre picioare.
S'a anuntat sus si tare ca daca nu rezolvam intre noi in 30 de minute [era deja intarziat de o jumatate de ora], spectacolul e anulat. Probabil ar fi trebuit sa ne luam la bataie, sa ne ciomagim bine..

Pana la urma lucrurile s'au rezolvat. Piesa a fost formidabila; a meritat tot circul si teribila durere de cap.


Luni. Aflu ca Rusia isi muta flota Marii Negre in Mediterana, in 2 porturi siriene. Belea mare cu Israelienii, care se simt amenintati, pe de o parte, dar si cu SUA si cu statele proamericane, pe de alta. In plus, rusii s'au pus pe acordat cetatenie tuturor celor din fostele regiuni sovietice care si'ar dori'o. Si sunt destui. Rusia s'a trezit iar, iar steagul este tot zapada-vodka-radiatii..
In Pakistan, atentat urat de tot. Zeci de morti, dintre care si o gramada de straini [chiar si ambasadorul ceh si, posibil, un diplomat danez]. Se anunta si altele, in conditiile in care Pakistanul si SUA nu inceteaza atacurile din Afganistan.

A luat'o lumea razna. Ma duc sa imi fac un ceai..

PS: singura veste buna.. se pare ca domnii castori au reinceput sa populeze Romania. Verisorii lui Koala sunt deci din nou pe val :D. Hai sa ii sprijinim cu totii pe Pufosi <:-p

20080914

Acum cateva nopti am facut un vis tare ciudat. Nu mai stiu exact unde eram, dar.. Ma intalnisem cu un animal mai special. Nu stiu ce era, dar semana cu o omida.. Sau cu un miriapod. Avea multe, multe perechi de picioruse. Cum in vis nu sunt esentiale amanuntele, il vom lua implicit miriapod.
Eh, miriapodul meu se tot fataia prin casa. Si se misca bine de tot, extrem de repede si de elegant. Nu mai stiu cine imi soptea sa il prind, sa'i fac felul cumva, dar eu ma taram pe jos prin fata lui cu camera foto si incercam sa il prind zambind.. [ar fi fost fain de vazut cum arata un miriapod zambind :D] Totusi, nu reuseam, pentru ca, de fiecare data cand eram gata sa declansez, el venea repede spre mine, ca un pisoi la mancare, si iesea din focus. Incepusem sa ma enervez si sa injur obiectivul de 55-200 [care, dealtfel, nu avea nici o vina, saracul].
Deodata, toata treaba s’a schimbat. Miriapodul meu a inceput sa faca oua si sa le lase peste tot. Si din oua, cand eclozau – si o faceau destul de repede – ieseau gandaci din aia maronii. Deja incepusem sa ma simt undeva in Starcraft, ciomagindu’ma cu zergii. A trebuit sa omor intai gandacii care iesisera din oua, apoi sa iau la exterminat ouale ramase. Dar prietenul meu cu multe picioare alerga fericit prin casa si lasa in continuare oua din alea moi si semitransparente peste tot pe unde ii venea. La un moment dat, imi amintesc ca m’am trezit cu un aparat smecher, cu ecran, pe care puteam vedea unde sunt ouale. Era ca un fel de radar: vedeam pozitia mea si pozitia oualor relativ cu a mea. Cu cateva secunde inainte ca un ou sa eclozeze si sa iasa gandacii maro, pe radarul meu de buzunar oul respectiv clipocea in rosu si se si auzea un bipait strident.
Nu mai tin minte exact ce s’a intamplat mai departe. Oricum, a fost un vis taaaare tare aiurit..
Asta ma duce cu gandul la persoane nehotarate. La vorbe aruncate aiurea, fraze incepute si neterminate sau idei incepute si neterminate. La incapatanarea de a nu spune ce e de spus, de a fugi cu lasitate de niste explicatii, desi o discutie a fost inceputa.
Imi provoaca scarba.

Ma duc sa imi fac un ceai si sa ma relaxez la o carte buna.

20080803

Stateam in gara, asteptandu'mi trenul care urma sa ma aduca inapoi in Bucuresti. Mi'am cumparat bilet, de data asta, in om responsabil; am zis sa fiu si eu de treaba si sa sustin corectitudinea in Romania. "STOP calatoriilor frauduloase!", asa cum sta scris si pe unele afise pe care le'am mai vazut prin gari. Oricum, incepusem de ceva vreme aceasta transformare, cu cumparat de bilet sau cumparat-de-bilet-de-accelerat-pentru-tren-accelerat-nu-pentru-rapid-sau-intercity. Toate bune si frumoase, numai ca Gigi-acceleratul avea intarziere. Aproximativ 15 minute. Nu stiam ce inseamna acest aproximativ, dar m'am gandit sa fiu civilizat pana la capat si sa nu mai fac scandal.
Pe peron, o gramada de lume. Ador garile, mai ales cand sunt pline. Vezi tot felul de oameni.. Ai parte de o multime de scene, de discutii, certuri, impacari.. Emotii. Nu vreau totusi sa revin asupra acestui aspect. Ma gandeam deci ca va fi aglomeratie si in tren, ceea ce nu ar mai fi fost la fel de placut.. Din fericire pentru mine, o mare parte din cei de pe peron asteptau un rapid, retardat si el. La ora la care ar fi trebuit sa vina trenul meu a aparut rapidul asta. Cum deja asteptasem destul, dupa parerea mea, am zis "gata, destul cu statul, hai sa vorbesc cu nasu', ma sui in asta si nu mai stau cine stie cat dupa alalalt; mama ei de civilizatie!". Ma duc la un nas mai grasut asa, cu o fata scarbita si aspect de jucator - fix omul de care aveam nevoie.
- Nasule, ma iei si pe mine cu rapidu' tau? Am bilet la accelerat, da' sa nu mai stau atata aiurea prin gari.. Merg in picioare, nu'mi trebuie loc..
- Mmhhh..
Nu am inteles exact daca era un Da sau Nu ca e TF. Asa ca am zis sa mai incerc, cu argumentul forte de azi.
- Nasule, e ziua mea azi, sefule! Hai fa'mi si mie cadou' asta, sa fim amandoi norocosi.. De ziua mea, asa..
Si el, deja trecand de mine, aproape cu spatele, da din umeri ca si cand ii sta capul la asta cat la o spaga de pe personal, si imi tranteste printre dinti:
- Sa fii tu sanatos, baiete, cu ziua ta cu tot!

Azi chiar a fost ziua mea. Nu ma incanta pe mine prea tare propriile aniversari, dar am zis sa incerc sa fac din asta una speciala.
Au fost mai multe faze ciudate azi, care mi'au facut deci ziua mai speciala, dar nu cum as fi vazut eu, ci cum a vrut destinul.
Cea mai interesanta chestie a fost lista de persoane care mi'au urat La Multi Ani! Au fost multe persoane care au facut acest gest frumos fara sa ma astept de la ei sa o faca.. Asta a fost o surpriza cu adevarat placuta din partea lor. Cateva cuvinte din suflet care mi'au incalzit inima, care mi'au luminat ziua cand chiar aveam nevoie. A existat si cazul celalalt: sa ma astept sa primesc un sms sau un mesaj pe mess, mail, orice, si sa nu vina absolut nimic.
Nu sunt suparat; nici macar trist nu sunt. Doar puternic surprins. Nu ma asteptam :). Dar lucrurile se schimba.. Chiar daca nu le inteleg mereu. Nici nu trebuie, in fond; nu sunt in masura sa judec sau sa imi dau macar o parere. Le iau asa cum sunt si ma incred in Karma :).
Ca fapt divers (si iar am fost surprins), 93.33% din cei care si'au adus aminte de mine si de ziua mea sunt fete :p (da, chiar am stat sa numar si sa socotesc).

A plecat si rapidul. Fara mine. Am ramas pe peron, sa astept cuminte acceleratul. Am stat eu ce am stat si m'am gandit sa mai citesc un pic daca tot aveam timp liber in fata mea. Ar fi fost fantastic daca nu as fi avut vreo doua locomotive in dreptul meu, pe peronuri diferite (daca asta o fi pluralul corect..), care sa ma scoata din minti cu o galagie pantagruelica.
Mai suna din cand in cand semnalul ala binecunoscut de gara; de fiecare data imi salta inima, sperand ca era trenul meu care si'ar fi scurtat intarzierea. Dar n'a fost sa fie. Fie pleca vreun personal, fie venea altul.
Dupa o vreme de calm, a aparut un nene care sa verifice, dupa cum stim, cu ciocanul ala cu maner lung, boghiurile vagoanelor de alaturi.. Nu am murit de bucurie, mai ales ca peste vreo 5 min s'a intors sa verifice si pe partea cealalta.
A venit si acceleratul meu in cele din urma, cu intarziere de aproximativ 15 minute, adica vreo 20-25.
Am luat toate astea in sensul bun si am fost rasplatit cu unul din cele mai frumoase apusuri de soare pe care le'am vazut in ultimul timp.

Ma duc sa ma cinstesc cu o bere si sa ma bucur de persoane de care merita cu adevarat sa ma bucur. La Multi Ani mie!! (si multumesc, doctorito; numai tu stii..)

20080712

Pe linia 3, nasul incepe sa fluiere; rapidul trebuie sa plece. De pe peronul 1 sare alt impiegat: "Sefule, stai asa ca s'a stricat masina! Stai asa ca e masina stricata, n'auzi? Acum o schimba. Degeaba te grabesti..", si incepe sa rada cu toti cei cativa dinti pe care ii mai avea. Intr'adevar, locomotiva era desprinsa si remorcata de alta locomotiva. Sigur o sa avem de'a face cu intarzieri. Dar ne'am obisnuit. Tipul care adusese vestea sare de pe peronul 1 pe linii, apoi urca pe peronul 3 ca sa stea de vorba cu nasul care, in sfarsit, pare ca a priceput ca la el se urla de fapt si inceteaza sa mai fluiere.
In Gara de Nord, Bucuresti, Romania, miez de Uniune Europeana, viata isi continua cursul calm, ca de obicei, pe zapuseala, cu galagie, injuraturi si tot tacamul; calatorii asteapta, tiganii vand seminte si ziare si evantaie (speciale, din lemn de bambus, mult mai racoritoare, ca bambusu' e lemn special) si toata varietatea de lucruri de nimic, total inutile si etern kitch, lucratorii sparg semintele tiganilor..

Nu ai cum sa nu fii fericit ca traiesti intr'o lume atat de diversificata, unde cu greu te poti plictisi. Oricine are vreun pic de minte sa se mai uite si in jur, lasand deoparte grijile, este uimit de frumusetea acestei gradinite a lui Dumnezeu, un ZOO-circ, mai precis, unde a adunat tooooooot feeeeelul.
Pana si El cred ca se amuza copios zilnic, venind de la munca, obosit, dupa ce a avut grija de restul Universului si de inca cine stie cate ce mintea noastra nu poate cuprinde; lasa toate la o parte si isi spune ca are cateva clipe numai pentru El. Zambeste, uitand de oboseala. Se asaza comod si isi arunca un ochi pe plaiurile noastre. Fericire fara limite, ivresse de l'âme, tristete, disperare.. Se gandeste ce ar putea face pentru astia. A incercat de la bun inceput sa se ingrijeasca de ei ca de toti ceilalti, dar lucrurile au luat alta turnura. Nimic nu iesea conform planului. Ceva se intampla de fiecare data, bastinasii nu pricepeau intentia Sa si interpretau total aiurea ce li se oferea, semnele date sau sporadicele interventii divine. Aveau pur si simplu un Dar. La un moment dat, Dumnezeu, desi nu dorea acest lucru initial, a aruncat totusi un ochi in sufletul oamenilor din aceasta zona. A vazut ca nu era rautate. Nu era din ura sau din rebeliune. Era pur si simplu naivitate. Prostie, poate [prost, in limbile slave, inseamna simplu]. Asa ca nu i'a pedepsit. A hotarat sa ii lase linistiti, pentru ca vazuse ca atunci cand incearca sa le faca bine, oamenii de pe plaiurile mioritice au tendinta de a lua foarte ciudat ajutorul acordat si de a se baga singuri-singurei in rahat. La fel de miraculos, si cand sunt lasati de izbeliste, sufera, plang, se roaga, blesteama soarta, vecinii, pe oricine le iese in cale, dar reusesc, tot singuri-singurei, sa se scoata din rahat. Ii lasa deci in pace. Se uita totusi in fiecare seara si se relaxeaza. Asta e gradinuta Lui speciala. Coltul in care e, poate, cel mai aproape de oameni. Sau o fi cel mai departe..

Esti parte din acest mirific si unic Babel. Nimeni nu mai e ca noi. Fii mandru, esti Român!


In personalul in care sunt si eu e sauna. Ne coacem ca niste draci. Suntem 7 in compartiment si toti ceilalti 6 motaie in cele mai aberante pozitii. Ala de la geam, de pe bancheta din fata mea, e tolanit aproape pe doua locuri. Alalalt, de langa el, parca leviteaza, are un contact minim cu bancheta, si se sprijina de celalalt. Al treilea dinspre geam sta aplecat in fata si aproape ca doarme cu capul in poalele batranei de langa mine. Gagica din fata mea, intoarsa toata, sta lipita de geamul de la usa. Manele gajaite, ascultate pe telefon, cum se cuvine, razbat dintr'un compartiment vecin.
Am verificat. Am scris deja in valoare de 15,5 kiloocteti. Se apropie Ploiesti Sud si oricum trebuie sa imi strang catrafusele. Lumea incepe sa miste in compartiment, se pregatesc de tigara.
Trebuie sa cobor.
Abia astept sa pot savura o bere.